| 1.
|
ÎNDATOR'A, îndatorez, vb. I. 1. Tranz. A obliga, a impune ca o datorie. 2. Tranz. A obliga pe cineva la recunostinţă printr-un ajutor dat la nevoie. 3. Refl. A face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii. ♦ Tranz. A da un bun în gaj în schimbul unui împrumut. [Var.: îndator'i vb. IV] - În + dator.
Sursă
: DEX'98
(16741)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎNDATOR'A vb. 1. v. împrumuta. 2. v. obliga. 3. v. an-gaja. Sursă
: Sinonime
( 189271)
- siveco |
| |
| 3.
|
îndator'a vb., ind. prez. 1 sg. îndator'ez, 3 sg. si pl. îndatore'ază; ger. îndatorând
Sursă
: DOR
(255443)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE ÎNDATOR//'A mă ~'ez intranz. A intra în datorii; a deveni dator. /în + dator
Sursă
: NODEX
(340009)
- siveco |
| |
| 5.
|
A ÎNDATOR//'A ~'ez tranz. 1) A obliga moral la recunostinţă. Prietenia mă ~ează. 2) (persoane) A sili pe baza unei obligaţii. Regula ~ează. 3) (bunuri materiale) A oferi drept garanţie în schimbul unui împrumut. 4) A face să se îndatoreze; a face dator. /în + dator
Sursă
: NODEX
(340008)
- siveco |
| |
|
|